Cu această rețetă vegană veți păcăli (aproape) orice amator de icre, pentru că textura și gustul sunt foarte apropiate de cele adevărate!
Dintre toate variantele de “icre vegane” încercate până acum, acestea sunt cele mai apropiate de cele reale. O să spuneți că poate nu-mi mai amintesc eu gustul 
Amarantul este o pseudo-cereală (bobițele sunt de fapt semințe) la fel ca și quinoa. Acesta nu are gluten și este bogat în proteine și vitamine și minerale: calciu, magneziu, potasiu, fosfor și fier.
În această rețetă am folosit o lingură de ulei de in pentru că acesta are o aromă similară peștelui (dacă râșniți semințele de in o să simțiți un miros specific de pește).
Dacă nu aveți însa ulei de in, nu vă faceți griji! Am pregătit icrele și cu ulei de măsline și au fost foarte gustoase. De asemenea puteți omite complet uleiul având în vedere că maioneza are deja suficiente grăsimi.
Alegeți o maioneză cu o consistență mai cremoasă pentru ca icrele să nu iasă prea lichide (există unele sosuri de maioneză de post care sunt cam lichide). De cele mai multe ori, maioneza la borcan are o consistență mai cremoasă.
Icre vegane de amarant
Ingredients
- 100 g amarant
- 200 ml apă
- 1 praf de sare
- ½ ceapă roșie mică
- 4 linguri maioneză vegană
- 1 lingură ulei de in/ ulei de măsline (sau poate fi omis complet)
- ½ lămâie
Instructions
- Într-o crăticioară adăugam apa, amarantul și praful de sare și o adăugam la fiert, parțial acoperită, la foc mediu
- Amestecăm din când în când ca să nu se lipească, iar când apa a scăzut în proporție de 90%, renunțăm la capac, dăm focul la minim și amestecăm constant până obținem o consistență granulată. Important e să se evapore cât mai mult din apă dar fără să ardem bobițele 🙂
- După ce am fiert amarantul, îl lăsăm să se răcească complet
- Când acesta s-a răcit, adăugăm o lingură de ulei de in (sau de măsline) și amestecăm bine-bine
- Adăugăm apoi ceapa tocată mărunt, zeama de lămâie și maioneza și amestecăm
- Cantitatea de maioneză folosită depinde de gustul fiecăruia 🙂
