Cu această rețetă vegană veți păcăli (aproape) orice amator de icre, pentru că textura și gustul sunt foarte apropiate de cele adevărate!
Dintre toate variantele de “icre vegane” încercate până acum, acestea sunt cele mai apropiate de cele reale. O să spuneți că poate nu-mi mai amintesc eu gustul 
dar am testat rețeta și pe omnivori!
Amarantul este o pseudo-cereală (bobițele sunt de fapt semințe) la fel ca și quinoa. Acesta nu are gluten și este bogat în proteine și vitamine și minerale: calciu, magneziu, potasiu, fosfor și fier.
În această rețetă am folosit o lingură de ulei de in pentru că acesta are o aromă similară peștelui (dacă râșniți semințele de in o să simțiți un miros specific de pește).
Dacă nu aveți însa ulei de in, nu vă faceți griji! Am pregătit icrele și cu ulei de măsline și au fost foarte gustoase. De asemenea puteți omite complet uleiul având în vedere că maioneza are deja suficiente grăsimi.
Alegeți o maioneză cu o consistență mai cremoasă pentru ca icrele să nu iasă prea lichide (există unele sosuri de maioneză de post care sunt cam lichide). De cele mai multe ori, maioneza la borcan are o consistență mai cremoasă.
Icre vegane de amarant
Ingrediente
- 100 g amarant
- 200 ml apă
- 1 praf de sare
- ½ ceapă roșie mică
- 4 linguri maioneză vegană
- 1 lingură ulei de in/ ulei de măsline (sau poate fi omis complet)
- ½ lămâie
Instrucțiuni
- Într-o crăticioară adăugam apa, amarantul și praful de sare și o adăugam la fiert, parțial acoperită, la foc mediu
- Amestecăm din când în când ca să nu se lipească, iar când apa a scăzut în proporție de 90%, renunțăm la capac, dăm focul la minim și amestecăm constant până obținem o consistență granulată. Important e să se evapore cât mai mult din apă dar fără să ardem bobițele 🙂
- După ce am fiert amarantul, îl lăsăm să se răcească complet
- Când acesta s-a răcit, adăugăm o lingură de ulei de in (sau de măsline) și amestecăm bine-bine
- Adăugăm apoi ceapa tocată mărunt, zeama de lămâie și maioneza și amestecăm
- Cantitatea de maioneză folosită depinde de gustul fiecăruia 🙂
minunată idee pentru micul dejun de vineri.
Ma bucur ca iti place! 😊
Este o reteta minunata, o fac mereu. Doar ca, probabil din cauza cepei, începând de a doua zi se “lasa”. Devine mult mai lichida si desi este buna, aspectul lasa de dorit. Any tips? Mtumesc frumos!
Multumesc! Daca ceapa e mai “apoasa” ar merge stransa putin intr-un servetel dupa ce e tocata. Sau mai merge adaugat putin amidon de porumb/cartofi, cam o lingurita ca sa absoarba umiditatea😊
Buna ziua! Daca faceti cantitate mai mare, adaugati ceapa doar in cantitatea pe care o consumati.
Poate ca ar fi mai bine sa se adauge ceapa atunci când se consuma icrele…nu în toată cantitatea.
E si asta o optiune 😊 mai cunosc persoane care prefera sa adauge ceapa inainte de servire (si la salata de vinete de exemplu). Mie imi place gustul mai pronuntat, cumva dupa ce se imbina aromele 😁
Reteta mea este cu amaranth, quinoa si putin mei la fier. Inlocuiesc maioneza cu faina de in auriu hidratata. Adaung sare, ceapa rosie, zeama de lamaie si ulei de in. Un deliciu!
ce bine suna si varianta asta Ana! varianta cu faina de in e mult mai sanatoasa ca maioneza! multumesc!
eu am adaugat avocado si nu s-a mai lăsat.
Multumim pentru idee Mihaela! suna tare bine, cred ca avocado le faci si mai cremoase <3
Dacă faceți maioneza de caju e la fel de sănătoasă ca și făina de in…
cu siguranta alternativele din seminte si nuci sunt mult mai sanatoase la maioneza obisnuita 🙂 totusi cu modificarile mentionate nu pot garanta acelasi rezultat in ceea ce priveste gustul, ca cel testat in reteta.
Pingback: De unde isi iau calciul veganii?! - Erbivorul - Nutritie
Pingback: Icre vegane de chia - Erbivorul - Gustări
Delicioase! Doar asa gătesc anarantul😊